Perioada 1910-1930

În perioada acestor trei decenii, atitudinea victoriană referitoare la sexualitate a fost zdruncinată din rădăcini. În primul rând, a avut loc primul război mondial, iar în perioadele de război apare o relaxare a valorilor morale tradiţionale. Pe de altă parte, ideile lui Sigmund Freud au căpătat o mare popularitate.

Freud a combătut cu fermitate ideile referitoare la inocenţa din punct de vedere sexual a copilului, precum şi cele prin care sexualitatea era considerată un lucru care se manifesta numai în dormitor şi ţinea numai de organele genitale. Din punctul de vedere al lui Freud, sexualitatea reprezenta o componentă majoră a vieţii omului începând de la naştere şi continuând până la sfârşitul vieţii. Mai mult, el a arătat că tulburările de personalitate derivau din felul în care era tratată sexualitatea respectivei persoane. Oprimarea instinctelor sexuale în marea majoritate a cazurilor nu putea duce decât la lucruri negative - susţinea Freud.

Aceste idei au fost preluate în acea perioadă, ca o justificare pentru a reduce restricţiile existente în ceea ce priveşte manifestările sexualităţii. De asemenea, din acest moment şi femeia era vazută ca o persoană cu sexualitate, aceasta modificând parţial viziunea victoriană prin care femeia era considerată o persoană asexuată.

Din punct de vedere al sexualităţii femeii, ideile lui Freud au fost totuşi influenţate puternic de perioada victoriană, al carui produs era şi el. Freud a oferit o serie de concepte care au fost îmbrăţişate la nivel general şi care, în acelasi timp, se considera că au avut un efect negativ asupra sexualităţii femeii.

Conform teoriei freudiene, copilul de la naştere trece prin trei stadii de dezvoltare, în fiecare dintre acestea diferite părţi ale corpului devenind centrul atenţiei şi reprezentând locul unde se focalizează energia sexuală. Primul stadiu se considera că durează de la naştere până la aproximativ un an şi se numeşte oral. În acest stadiu principala sursă de plăcere este gura şi regiunea buzelor. Cel de al doilea stadiu apare pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă şi se numeşte anal. În aceasta perioadă atenţia copilului este concentrată pe eliminare. Cel de-al treilea stadiu este cel falic, durează de la 3 la 6 ani şi focalizarea este pe organele genitale.

Potrivit lui Freud, natura focalizării este foarte diferită între cele două sexe datorită faptului că fetiţa realizează că nu are penis. Această constatare reprezintă un traumatism şi din momentul respectiv femeia va petrece întreaga ei viaţă încercând să compenseze aceasta deficienţă. Personalitatea ei devine egoistă, din cauza sentimentului de inferioritate sexuală generat de absenţa penisului. Din punctul de vedere al lui Freud, femeia şi sexualitatea ei, reprezintă forme imperfecte ale bărbatului. Acceptarea generală a teoriilor lui Freud au avut ca rezultat creşterea unor generaţii de femei şi de bărbaţi care aveau în continuare o percepţie victoriană privind sexualitatea femeii. Exemplul cel mai demonstrativ în acest sens este dat de teoria dualistă a orgasmului, care a rămas necombatută şi neschimbată până în anii ‘60.

Freud, în această teorie a formulat existenţa la femeie a două tipuri de orgasm: vaginal şi clitoridian. În dezvoltarea normală a unei femei se produce o tranziţie a centrului plăcerii de la nivel clitoridian la nivel vaginal. Eşecul tranziţiei este definit prin lipsa de maturizare. Datorită faptului constatat ştiinţific că centrul senzaţiilor sexuale este clitorisul şi că majoritatea femeilor au orgasm prin stimulare clitoridiană şi nu prin penetrare vaginală pur şi simplu, generaţii de femei au trăit cu convingerea că ceva nu este în regulă cu ele atâta timp cât nu pot avea orgasm numai prin stimulare vaginală. Prin această teorie se demonstra nu numai faptul că bărbatul este superior din punct de vedere sexual, dar şi faptul că sexualitatea femeii este dependentă de prezenţa bărbatului, fără de care nu se poate dezvolta.

Efectele ideilor lui Freud asupra punctelor de vedere avute de oameni referitoare la sexualitate au fost diferite: o parte au reprezentat fundamentarea conceptului prin care s-a considerat că represiunea sexuală este dăunătoare, prin aceasta încurajându-se sexualitatea. Conceptul său asupra existenţei unui instinct sexual universal a ajutat prin perceperea femeii ca o fiinţă sexuală. Pe de alta parte, a sprijinit teoria victoriană prin care femeia este inferioară bărbatului, de data aceasta elementul de bază al inferiorităţii fiind sexualitatea.

Cu toate acestea, asistăm la o creştere a drepturilor femeii şi a libertăţilor de manifestare: începând cu 1920, femeile au drept de vot (SUA), şi apare “noua femeie” a epocii jazz-ului (SUA). Rochiile se scurtează până la genunchi, se poartă părul scurt, se utilizează rujul de buze, parfumurile, iar imaginea femeii este cea a unei persoane dinamice, plină de viaţă, fumătoare, sexy, care frecventează barurile şi alte locuri în care accesul era cu desăvârşire interzis înainte, având repercursiuni asupra modului cum era privită moralitatea.